Incertitudine

 

         Privea pierduta in spatiul aramiu din inaintea ei ... si isi dorea ca cineva sa o intrebe in ce stare e sufletul ei , asculta linistita cantecul vantului care ii spunea mereu ca orice lucru cat de stabil ar fi el tot se clatina odata.

                        Isi dorea ca cineva sa ii vada suferinta... dar asta pana intr-o zi cand si-a propus sa renunte la orice fel de ajutor din partea oricui,... se inchide intr-o era in care numai ea traia.... si care nimeni si nimic nu o putea clatina...era sufletul ei transpus acolo.

                           Atata durere isi lasase urma in inima ei ... razimata de un perete se cufunda in ganduri adanci , in amintiri si in ceea ce o data numea Lumea ei .Oricat incearca sa lase in urma ceea ce sa intamplat e atat de greu ...atat de mult curaj ii lipseste pentru a mai vorbii inca o data de toate acele clipe cand pamantul de sub picioare i se clatina..."O femeie atatea trebuie sa sufere"... probabil acesta este gandul ei .. suspinand usor si linistit.

    De ce ??? se intreaba mereu , de ce e asa de greu ? Priveste induplecata , imaginea din fata ei ... unde un baiat si o fata stau pe o banca iubinduse din priviri ...... e atat de greu pentru ea sa accepte ca sa terminat, parca se leaga de ceva , de ceva ce stie ca nu o sa mai priveasca cu aceeasi ochi nici odata pentru ca nu o sa mai aibe acel ceva . Milioane de vise i sau naruit... sute de sperante...spulberate...