Incercam sa dezleg misterul picurilor de ploaie, dar cand s-au strecurat printre nori ca sa ajunga pe fata mea atunci realizasem ca defapt in acele mici globuri de apa poate exista si bucurie in extaz dar de asemenea si tristete in lacrimi. Maretia lor in a face un moment atat de unic este extrem de frumoasa si doar stand in liniste si privind cum se sparg de pamantul rece si umed cum mii de alte globuri mici se despart din unul care era caminul lor , era atat de mare incat cuprindea toata bucuria celorlalti, si totusi atat de mic incat sa nu poata rezista la izbirea de ceva atat de dur cum e pamantul.
Cand renunta la a fi un intreg pentru ca si cei micuti din launtrul lui sa simta bucuria de a traii pentru un moment , atunci realizeaza ca drumul pe care l-a parcurs impreuna cu ei din nor pana in palma cuiva sau pe fata altuia , a fost o carare care ia dat dreptul sa se simta important si renunta la el pentru ca cei micuti sa poata zbura putin pentru ca dupa izbire ajung cu totii fie o mare de apa pe pamant.
Un sarut in ploaie... atunci cand picurii te invaluie in cea mai minunata senzatie si cand oricat ai incerca sa te desparti parca nu poti pentru ca esti legat acolo pe veci si incepe a-ti placea dar te trezesti la realitate atunci cand iti dai seama ca esti ud... rece ... si tremurand te lipeste de bratele lui, o clipa de neuitat , un moment numai al vostru . Pe alta parte a malului o fiinta sta in ploaie singura si plange lacrimile ei se imbina cu cele ale naturii care tot odata stie sa zambeasca in lacrimi de fericire cu tine , si sa planga de tristete cu ea.
E ceva atat de complex cum poate cineva sa cuprinda doua laturi atat de opuse si totusi isi duce la capat misunea , se descarca odata cu tine cand esti trist si simti ca nu mai ai ce face in locul unde te afli dar in acelasi timp salta de fericire si iti trimite un soare cuprins in picuri mici de un ser plin cu viata. Chear daca incerci sa te dezprinzi de ceva si nu reusesti ... nu renunta insista daca crezi ca asta de ajuta sa fii un om nou , cu vise .... cu dorinte , cu ganduri.
Nu lasa ca indoiala din fiecare frunza care cade din copac sa te darame , ea cade nu pentru ca nu mai poate sta acolo ci pentru ca misiunea ei sa terminat , si-a desavarsit "pedeapsa" in a da viata copacului si a creea impreuna cu el un fruct minunat , asta era misunea ei acolo iar dupa ce se asigura ca fructul iubirii lor este la un loc sigur atunci isi rezerva putin timp numai pentru ea cu stapanu ei .. si impreuna petrec un timp in care ea isi da ultima vlaga a culorii ei pentru el , cand ajunge doar o bucata de tesut fara viata si culoare, printr-un sarut de ramas bun se desprinde de el, asta este povestea frunzei pe care tu o vezi cazand de atatea ori si crezi ca ea renunta la viata ei dar nu... ea pleaca plina de bucurie ca realizase ceva in urma, dar tu ai sa te desprinzi de trecutul tau asa de biruitoare ? Ne lasand ca amintirle din trecut sa te tulbure? Ai sa sti sa accepti cu demnitate actele ce le-ai facut si care poate nu trebuiau facute? Gandeste-te... iti trebuie atat de mult timp pana ai sa iti dai seama unde te afli,
unde calci acum ... si unde ai sa calci in viitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu